Designer babies este o procedură prin care ingineria genetică este combinată cu fertilizarea in vitro pentru a obține o selecție artificială a unor gene particulare ce vor fi prezente sau absente în genom. „Designer babies” este termenul colocvial folosit de jurnaliști cu sens peiorativ cu referire la designerii vestimentari. Termenul a fost atribuit la nașterea primului copil pe nume Jessica, al cărei sex a fost programat genetic la cererea părinților într-o clinică din Fairfax, Virginia. Ceea ce înainte părea de domeniul scenariilor S.F. a devenit posibil: copii care pot fi programați genetic să nu moștenească boli ereditare, să fie echipați cu gene superioare pentru: inteligență, frumusețe, condiție atletică, anumite tipuri de personalitate, și multe altele.
Din anul 1953 cand Watson si Crick descopereau structura tridimensională a moleculei de ADN, tehnicile de inginerie genetică au evoluat până în punctul în care institutele de fertilizare pot programa genetic copiii, permițându-le cuplurilor să-și scaneze embrionii pentru a depista disfuncții genetice înainte de a-i implanta. Dar tehnicile reproductive cum e cea de PGD „pre-implantation genetic diagnosis ” nu se opresc la scopuri strict medicale, aria procedurilor genetice prelungindu-se și în sfera cosmetică.
In februarie 2009, o clinică de fertilitate din Los Angeles se oferea să lase părinții să aleagă culoarea părului și culoarea ochilor pe care le vor avea copiii lor. Demersul nu a fost lipsit de consecințe și, pe 3 martie 2009 din cauza revoltelor publice clinica închidea programul.
Tehnica designer babies se face in vitro (IVF) unde un ovul este îndepărtat de ovar cu ajutorul unui ac special. Ovulul este fertilizat în laborator, fertilizare care are loc în momentul pătrunderii spermatozoidului. Pe parcursul a două zile, ovulul fertilizat se divide în 8 celule identice (din acest moment se poate vorbi despre un embrion). Geneticienii iau embrionul fertilizat și-l verifică pentru o gamă variată de boli genetice cum ar fi fibroza chistică și sindromul Down. Copii ale ADN-ului de la celulele embrionare sunt verificate cu ajutorul biotehnicii PCR (polymerase chain reaction). Prin utilizarea unei mașini secvențiale, genele cu disfuncții sunt înlocuite cu gene sănătoase.
Un alt caz interesant a fost cel al unui cuplu, primul lor copil a murit din cauza unei boli genetice rare – atrofie musculară spinală (boala neuromusculară cu transmitere autosomal recesivă). Analiza genetică a indicat faptul că soții Whitley au 1 din 4 șansă de a concepe un copil cu atrofie musculară spinală. Nefiind dispuși să-și mai asume niciun risc, au apelat la tehnica PGD pentru a concepe trei copii perfect sănătoși.
Tot in anul 2009 se năștea primul copil programat să nu moștenească gena BRCA1, care transmite pericolul de a face cancer de sân, probabilitatea de îmbolnăvire fiind de 85%.
În multe țări, PGD este complet interzisă însă în țări precum SUA tehnica este perfect legală și larg raspândită, țara fiind cunoscută ca fiind liderul mondial în revoluția „designer babies”.
Deși există mulți conservatori care se opun vehement tehnicii de programare genetică (PGD) considerând că ar duce la inechități în ceea ce privește rasa umană și ar oferi posibilitatea unor persoane cu situație financiară foarte bună să-și programeze copiii mai inteligenți, mai frumosi și fără moștenire genetică capabilă să producă în timp disfuncții; există și mulți transumaniști care aduc ca și contraargument faptul că PGD permite evoluția societății prin îmbunătățirea sănătății, inteligenței și calităților fizice ale indivizilor în virtutea dreptului lor de a dispune de propriul corp și de cel al copiilor lor nenăscuți. PGD este considerat dreptul de a alege al fiecăruia, o viziune a viitorului care duce la evoluția societății, producând o rasă umană superioară.
Oponenții dezaprobă ideea de avort la care ar conduce acest gen de experimente medicale, experimentele pe embrioni umani fiind considerate la limita dintre etică și știință (în acest sens a fost introdus așa-numitul argument Frankenstein care susține că cei născuți prin tehnici de inginerie genetică sunt mai degrabă produsul mașinilor și nu al ființelor umane), cu toate că avorturile sunt dreptul de a alege al fiecaruia iar femeile au dreptul să-și controleze propriul corp atâta vreme cât nimeni nu este rănit și fiecare are acces la informație, totul facându-se cu liberul consimțământ al părinților.
