• Muzicoterapia în psihiatrie – De la medicina la artă.

    Muzicoterapia în psihiatrie – De la medicina la artă.

    Spre a reuși mai bine să înțelegem fenomenul muzicoterapeutic, ramură a ergoterapiei, este important ca tiparul și limitele acesteia să fie bine descrise. Întotdeauna trebuie să facem diferenșa între tratament și terapia ocupațională, iar acolo unde medicamentul are un efect scontat, fizico-chimic, terapia prin muzică își poate pune amprenta ca o modalitate de susținere, iar uneori, poate fi folosită ca alternativă la tratamentul alopatic, fiind însă de preferat îmbinarea cu acesta. Vorbind despre limite, efectele benefice ale muzicoterapiei se datorează unui tipar terapeutic specific, în care principiile sale trebuie atribuite în funcție de patologia cu care ne confruntăm. Astfel, putem enumera afecțiuni psihiatrice precum depresia, schizofrenia sau tulburarile maniacale, pentru care există tipuri specifice de audiție și analiză, dar și boli neurodegenerative, precum demența Alzheimer, unde nu numai că s-a observat o ameliorare a stării de spirit și o exacerbare pozitivă a personalității, ci și o creștere a coeficientului de memorare a unor pacienti.

    Principiu terapeutic.

    Individual sau în grupuri restrânse, formate dintr-un număr relativ mic de membri, niciodată mai mare de zece, ședințele de terapie prin muzică necesită săli izolate fonic, bine iluminate, preferabil natural, în care să existe o masă mare, circulară, unde pacienții se pot privi, pot interacționa, sau pot chiar întreprinde alte modalitați ergoterapeutice precum desenul ori sculptura. Planul unei ședințe de acest tip variază, în funcție de patologiile cu care ne confruntăm. O astfel de întrevedere presupune întotdeauna audiția unor fragmente sonore, cel mai frecvent utilizând muzica clasică, cultă, urmată precis de o scurtă perioadă de introspecție, în care pacientul caută în sine rezonanța și reflexia muzicii, realizând un proces dinamic, care activează inițial unele procese neurofiziologice de integrare, precursoare ale celor exprimate prin comunicare și relationare. În final, discuțiile deschise dintre pacient și terapeut sau între terapeut și grup, pot imbrațișa aspecte multiple, de la calitatea muzicii și caracteristicile ei, până la efectele benefice pe care aceasta le aduce la momentul respectiv, sau în general, în viața beneficiarilor.

    Stimulii sonori sunt adesea folosiți în natură, fie că este vorba de comunicare verbală sau non-verbală, iar atunci când muzica devine o forma de exprimare a sentimentelor sau de receptionare a acestora, putem spune că există un efect terapeutic pozitiv. În plus, confruntându-ne cu patologii complexe care presupun comportamente antisociale cu implicatii substanțiale la nivelul realizării contactului dintre pacienți și alte persoane, mijlocirea muzicii a reusit adesea chiar integrarea acestora în grupuri de socializare, fapt rar întâlnit în alte tipuri de terapii: „Cu cât mai mulți, cu atât mai bine” – exclamă zâmbind C.T. (Sindromul Asperger), referindu-se la colegii săi de grup. Astfel, unii pacienți au mărturisit că sala de audiție a devenit ca o a doua lor casă, privind prin prisma reducerii problemelor inițiale de comunicare și socializare, iar prietenii „de la masa ovală” au devenit indispensabili pentru ei.

    Vorbind despre beneficiile artei în terapie, C.I. (Schizofrenie) face o declarație uimitoare: „Dacă Shakespeare are dreptate, și toți suntem doar niste actori pe marea scena a vieții, atunci compozitorii, asemeni inginerilor de teatru, care doar printr-o apăsare de buton fac să aprindă un reflector ce pune într-o lumină nouă decorul de pe scena, dându-i altă profunzime și perspectivă, dacă nu și altă culoare, ei bine, compozitorii fac același lucru cu emoțiile noastre. Variind în mod constant aceste constelații emoționale pe parcursul auditiilor din cadrul muzicoterapiei, vedem că problemele parcă nu mai sunt așa insurmontabile, că viata are gust și că merită să fie trăită și că viitorul ne rezervă cu siguranță încă multe surprize plăcute, însă, pentru asta, trebuie să găsim în noi disponibilitatea de a lăsa magia muzicii să ne pătrundă.”

    În cadrul unui experiment desfășurat pe un lot de doisprezece pacienți și întins pe o perioadă de patru săptămâni, ce a presupus introducerea literaturii în programa muzicoterapiei, îmbinând astfel versurile cu compozitia muzicala, V.V. (Schizofrenie paranoida) scrie chiar o frumoasă poezie, din care am extras câteva randuri: „Cu tact, mult timp, răbdare/ Aveti o muncă de restaurare./ Dar nu restaurați tablouri, nici statui,/ Ci reparați prishicul omului,/ Așa încât cel mai sensibil, important organ,/ Inteligentul, creierul uman,/ Sa fie mult mai sănătos/ Și corpului nostru de folos.”

    În concluzie, muzicoterapia este deopotrivă o modalitate ajutătoare întru dezvoltarea

    unei gândiri pozitive și realizarea unei stări generale de bine, cât și o procedură de susținere prin care oamenii pot socializa sau se pot integra în grupuri de comunicare, ceea ce reprezintă deseori promontoriul reintegrării în familie și în societate. Este important de menționat că în cadrul patologiei psihiatrice, ergoterapia, în general, trebuie insoțită de tratament medicamentos specific, cât și de suport psihanalitic, efectul acestora fiind interdependent, fiecare tipar terapeutic fiind potențat de celălalt, în tetrada pe care mie imi place sa o numesc TEAM (echipa) – Tratament, Emotie, Analiza, Muzica.

    Răspunde →
  • Postat deFrandos Aurica în 9 august 2016, 15:25

    Aveaste ședințe cat costa șanț băimăreancă si sufăr de o depresie severa de ani de zile mulțumesc

    Răspuns →

Răspunde

Renunță
 

Layout